http://www.concursurilecomper.ro/rip/2014/decembrie2014/26-IfrimNicoleta-Sceneta_Salvati_Planeta_Albastra.pdf
Caleidoscop educațional- Educație- Cultură- Artă- Literatură: Proiecte educative- Proiecte de parteneriat internațional eTwinning; Activități școlare și extrașcolare; Revista școlară- "Primii pași spre carte"; Literatură- Raftul cu cărți- Lansare de carte- Reviste de cultură/ literatură- Recenzii/ Cronici- Cărți; Cercul de lectură- Promovarea lecturii în rândul elevilor; Promovarea valorilor culturale naționale și europene; Filme documentare "Frumuseți din țara mea"; Evenimente speciale.
CALEIDOSCOP CULTURAL
miercuri, 10 februarie 2016
"SALVAȚI PLANETA ALBASTRĂ!" scenetă școlară
http://www.concursurilecomper.ro/rip/2014/decembrie2014/26-IfrimNicoleta-Sceneta_Salvati_Planeta_Albastra.pdf
"TEATRIX"- Antologie de teatru școlar
"TEATRIX"- Antologie de teatru școlar
http://opiniabuzau.ro/nicoleta-ifrim-dramaturgie-colar-profesionist
http://opiniabuzau.ro/nicoleta-ifrim-dramaturgie-colar-profesionist
PREFAȚĂ
Rolul teatrului în educația elevilor, dincolo de valențele sale
instructiv-estetice, este acela de inițiere complementară aproape în toate
celelalte materii școlare: limba și literatura
română, geografia, istoria, biologia, matematica etc. – în funcție de
tematica vizată- , dar și cel de inițiere subtilă și incitantă, sub formă
ludică, în realitățile vieții de zi cu
zi. Astfel, copiii pot deveni mai sociabili, mai cooperanți și mai atrași de
spiritul de lucru în echipă. O dovadă de netăgăduit a influenței pozitive a
teatrului în educația performantă a elevilor, o constituie promoțiile de elevi
din clasele de teatru ale Liceului de Artă ”Margareta Sterian”din Buzău,
instituție în care s-au format zeci și zeci de copii ajunși apoi studenți la
facultăți de profil, ulterior evoluând ca actori profesioniști sau artiști de
divertisment, prezentatori, interpreți etc.
Marele avantaj al teatrului școlar, spre deosebire de teatrul clasic,
este acela că piesele pot fi scurte, exact cât să mențină interesul maxim al
micilor actori și al publicului acestora, și, foarte important, aceste
reprezentații pot avea loc în orice spațiu neconvențional, iar decorul și
recuzita presupune o simplitate figurativă ideală.
Toate aceste cerințe sunt întrunite și de dinamicele texte ale doamnei
profesor, Nicoleta Cristea Ifrim, texte care, împreună cu o eventuală
colaborare a acesteia cu liceul mai sus amintit, și cu o minimă logistică din
partea instituției noastre, ar putea constitui un frumos început de proiect
școlar de divertisment artistic atât de necesar copiilor din școlile buzoiene
și nu numai.
Gina Chivulescu
Director Teatrul ”George Ciprian”
Buzău
"POVESTEA LENEI"- DRAMATIZARE
"POVESTEA LENEI"- DRAMATIZARE
Prefaţă
Povestea unui om leneş a Hâtrului din Humuleşti cum i se mai spune printr-o binecunoscută
antonomază lui Ion Creangă, este o ultracunoscută operă epică în proză, având un narator, un singur fir
epic şi un număr redus de personaje. Modul de expunere dominant în text este
naraţiunea. Enunţul „doar lenea-i împărăteasă mare…” face referire la puterea
neţărmurită pe care acest defect o are asupra omului. Cel cuprins de lene nu
face nimic, alţii îi fac treaba, la fel ca împăratul ce are în subordine o
mulţime de supuşi şi nu e câtuşi de puţin nevoit să muncească. Scriitoarea
buzoiană Nicoleta Cristea Ifrim adaptează acest subiect la o realitate
didactică din zilele noastre, locul ţăranului leneş care îngrozeşte, prin
trândăvia sa proverbială, împinsă până la cele din urmă limite, un întreg sat
ce hotărăşte să se descotorosească de el ducându-l la spânzurătoare spre a
constitui o pildă pentru alţii cărora le-ar căşuna să-i calce pe urme, este
luat aici de elevul excelând prin trândăvie. Creativitatea poetei constă în
utilizarea în cascade a unei bogate recuzite paremiologice, multe dintre
zicalele şi proverbele inserate în text şi intrate definitiv în limba română
aflându-şi originea în chiar opera inegalabilului nostru povestitor moldav.
Povestirea, didactică şi moralizatoare prin excelenţă, în măsura în care este
şi o rescriere, este redactată în versuri libere, tensionate şi de amplă
respiraţie, şi care se constituie într-o nemiloasă radiografiere a metehnei
care, în zilele noastre, pare să se fi extins contaminant, ca şi cum un ucenic
vrăjitor s-ar fi jucat şi se mai joacă încă de-a clonatul la scară industrială
a celui ce, refuzând până şi să-şi mai înmoaie proprii-i posmagi atunci când i
se mai dă o şansă la viaţă, s-a răspândit la cote alarmante în societatea
actuală care e una de asistaţi ce aşteaptă fără jenă, de nu cumva în chip
sfidător-agresiv, ca statul paternalist să le rezolve toate problemele de ordin
material. Din această perspectivă, povestea, care nu-i doar una a elevului
leneş, poate fi considerată implicit o satiră la adresa tuturor celor ce,
ajunşi la putere, au tot interesul politic să perpetueze, prin pomeni
electorale, larga categorie a mulţimilor ce devin un factor decisiv, prin
manipulare politică, de câştigare a alegerilor, practică de la care niciun
partid şi niciun candidat la obţinerea unei funcţii publice nu se dă în lături.
Şi vajnicul alegător stă la crâşmă în timp ce pompierii şi jandarmii îi dau la
o parte zăpada din ogradă, ori face, pe bandă rulantă, copii mulţi şi bruneţi
ca să poată tăi de pe urma alocaţiilor primite de aceste odrasle care învaţă
încă din pântecele materne că altcineva trebuie să muncească şi chiar să
gândească în locul lor. Perspectiva actorială este cea a unui cadru diactic
dezabuzat, aflat sub vremuri tulburi, legat fedeleş şi de mâini şi de picioare
de o democraţie prost înţeleasă, leneşul fiind ocrotit în aşa fel încât niciun
fir de păr să nu se clintească din capul lui. Vremea când în şcoli, ca şi-n
familia unde, în numele celor şapte ani de acasă, bătaia era ruptă din Rai (a
se vedea Calul Bălan şi biciul Sfântul Nicolae din amintirile crengiste) s-a
dus demult şi definitiv pe Apa Sâmbetei, legea în clasă făcând-o azi şcolarul
poltron şi părintele beţiv care vine cu televizunea după el să-l urechească pe
bietul apostol care a mişcat, chipurile, în frontul democraţiei şi n-a
catadixit să dea note mari doar pe ochi frumoşi sau de florile mărului. Şcoala
românească a încetat să mai dea tonul într-o societate care nu vrea în ruptul
capului să se mai înzdrăvenească, izvoadele generaţiilor tinere fiind ţeparul
de profesie, politicianul gregar şi grobian, manelistul pe fruntea căruia
viitorii puşcăriaşi lipesc lovele soioase, ori fufiştina ce-şi etalează pe
sticlă, la orice oră din zi şi din noapte, picioarele lungi până-n esofag, faţa
hlizitoare şi incultura crasă, întreţinând şi unii şi altele certitudinea că
mămiţica proştilor este fără încetare gestantă.
Profesorul e neîncetat îndepărtat, de
către o birocraţie absurdă, de la menirea şi de la rolul său formativ şi
informativ. Asemenea Popii Duhu el îşi anatemizează soarta maşteră. Mulţi
dintre oamenii de la catedră s-au resemnat, de teama restrângerilor de
activitate. Tot ce le rămâne este să adune puncte la dosar şi să viseze la o
pensie ce le va mai putea prelungi întrucâtva vivotarea pe acest pământ.
Sentimentul tutelar pe care-l nutresc e cel de frică generalizată. Zâmbetul li
s-a atrofiat.
Nicoleta Cristea Ifrim spune fără
prejudecăţi şi ipocrizie adevărul gol-goluţ, oricât de dureros ar fi acesta,
despre realitatea şcolară de azi şi dezvăluie fără menajamente, adevărata
condiţie a dascălului contemporan oropsit de o societate hidoasă. Lenea e
văzută ca numitor comun al tuturor relelor şcolare, de la violenţa larvară din
timpul orelor de curs până la încăierările de stradă unde se plătesc poliţe mai
ceva ca-n filmele cu mafioţi sicilieni. Bineînţeles că vinovat de toate e
bietul dascăl, acest etern Acar Păun al unei societăţi în derivă. Până la urmă,
rolurile se inversează şi, faţă de scenariul din izvodul intertextualizat cu o
voluptate lingvistică ieşită din comun, Lenea este cea care-l duce pe dascăl,
ca şi cum n-ar fi fost umilit îndeajuns, la spânzurătoare. Cred că şi Anton
Pann ar fi fost încântat să semneze un asemenea poem moralizator precum e cel
al Nicoletei Cristea Ifrim. Şi nu-i deloc puţin lucru, fireşte!
Ion Roşioru, membru U.S.R.
"CARNAVAL"- SCENETE ȘCOLARE
"CARNAVAL"- SCENETE ȘCOLARE
CARNAVAL- PERSONAJE DIN POVEȘTI
PREFAŢĂ
NICOLETA CRISTEA IFRIM ŞI
SCENETELE SALE ŞCOLARE
Din când
în când, timpul şi amintirile ne readuc pe pragul cerului unde înfloresc
zarzării, zboară maiestuos rândunelele, scriind şi rescriind cu aripile lor
partea nevăzută, dar simţită a existenţei noastre, marcându-ne trecerea prin
viaţă cu numărarea cercurilor concentrice ale anilor noştri marcaţi prin muze
şi creaţii lăsate moştenire iubitorilor de frumos. Aşa şi Nicoleta Cristea
Ifrim marchează trecerea prin viaţă cu parfumul tiparului imprimat în
minunatele cărţi publicate: „Revolta
animalelor”, Editura Rafet, 2004, „Degringolada”,
Editura Rafet,2005, „Lemurii”,
Editura Rafet, 2009, „Metodologia şi
tehnologia instruirii” – Lucrare
metodico-ştiinţifică, Editura Casa Corpului Didactic” I. Gh.
Dumitraşcu, 2010; "Farmacia
Verde- Alimente- medicament", Editura
Aldin, 2011; Plante Medicinale"- Editura Casei Corpului
Didactic, Buzău, 2012; roman Google, Editura
Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2013; "Strategii
didactice de predare a elementelor de geometrie în clasele primare"- Lucrare metodico-ştiinţifică, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila,
2014.
Menţionez, că de-a lungul creaţiei dumneaei, s-a bucurat de: Premiul special al
revistei literare „Oglinda literară” la cea de-a XV-a ediţie a Concursului
Naţional de Creaţie Literară „Vasile Voiculescu”, Buzău, 2003, Premiul de
excelenţă al Editurii Rafet pentru cea mai bună carte pentru copii, 2004,
Premiul de excelenţă al Asociaţiei Culturale „Renaşterea Buzoiană” pentru cel
mai bun roman al anului 2009– „Lemurii” şi pentru contribuţia deosebită în
activitatea literară buzoiană profesionistă, Membru corespondent al Academiei
Dacoromâne, Bucureşti, Membru al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din
România şi al Asociaţiei Culturale „Renaşterea Buzoiană”.
Despre opera Nicoletei Cristea Ifrim au scris şi vor mai scrie în
diverse reviste nume importante din vasta creaţie literară românească dar ca
bun psiholog şi pedagog, Nicoleta Cristea Ifrim, pune sufletul şi conştiinţa
profesională în slujba sortării, scoaterii la lumină a aurului din nisipul
apelor tulburi ce mişcă rândurile „aventurierilor” care azi îşi tocesc mintea
şi coatele pe băncile şcolilor.
Scopul
nobil, măreţ al intervenţiei de suflet se vede din primele versuri pline de
complexităţi. Copiii merg „La librărie” indecişi:
„Nu vor cărţi cu poveşti
Cu Feţi-Frumoşi viteji”, nu vor
„Să citească o poezie,
Li se pare o nerozie…”
Pentru ei obiectele de studiu sunt dificile: „Matematica, ce grea!”. Gramatica,
istoria, geografia sunt obiecte de „osândit”. Ei sunt ”Dornici doar de jocuri
noi!” şi:
„Vrem ceva cu poze multe,
Cu isprăvi să ne încânte!”
Le sunt prezentate rând pe rând „Legende istorice” de Dimitrie Bolintineanu,
apoi poveşti, basme, poezii. Răspunsul lor este
unanim:”Nuuuuuuuuuuu!". Nici
Pinocchio, nici Harap-Alb nu sunt pe placul copiilor.
Ei vor: „…gangsteri sau vendete
Cu maşini ce gonesc în trombă
Sau cu motocilete”
Vor „…măcar judo, kung-fu, arte marţiale,
Ceva cu poliţai înarmaţi până-n dinţi,
Cu mitraliere sau cu pistoale.
Bătăi sau lupte japoneze,
Cu Ninja, samurai, ori măcar ceva cu Ben 10”
Nu vor cărţi care
„Cultivă principiul prieteniei,
Al
înţelegerii şi-al armoniei.
De-aici,
rămâi cu o morală,
Pricepi
că viaţa e o şcoală
Ce te
instruieşte şi te povăţuieşte
De la
tinereţe, până la bătrâneţe!”…
„O lecţie
de morală
Şi de
convieţuire socială,
Sunt
„Amintirile” lui Creangă
Din
copilăria dragă!”
Nici
„Soacra cu trei nurori” nu este gustată de micii cititori, ei îşi doresc o
minge, un breloc, un pistol, o maşină cu baterie, un robot. După multele
incertitudini ale copiilor, autoarea reliefează:
„Cine la
multe năzuieşte
Niciuna nu isprăveşte”
Totuşi: „Cine
are carte are sigur, parte!”
Şi în
„Carnaval”, „Zâna cea bună” cu bagheta fermecată deschide calea spre lumea
poveştilor. Astfel sunt introduse rând pe rând; „Povestea cu un pescar şi un
peştişor”de A.S. Puşkin,” Scufiţa Roşie”, „Motanul Încălţat”, „Punguţa cu doi
bani”, „Ursul păcălit de vulpe”, „Pinocchio”, „Albă ca Zăpada”, „Fata
moşului şi fata babei”, „Cenuşăreasa”, „Capra cu trei iezi”, „Vrăjitorul din
Oz” etc.
Spicuiesc doar câteva învăţături expuse prin intermediul personajelor:
Pinocchio:
„…de când m-am lovit cu capul de pragul de sus,
Multe am învăţat, viaţa m-a educat,
Greşelile m-au deşteptat
Şi am
devenit un băieţel adevărat
Şi
cuminte!”
Fata moşului:
„…omul harnic, muncitor
De pâine nu duce dor!”
Pescarul:
„…lăcomia strică omenia…”
Vrăjitorul din Oz:
„…toţi avem minte de fapt,
Deştept e cine ştie să şi-o folosească!”
„Aşa că dragi copii, părinţi, bunici,
Întreagă omenire,
Salvaţi-ne rogu-vă
Poveştile
de la pieire!”
Căci:
„Nimic doar pe lume
Nu-i mai folositor
Decât
arta de a cunoaşte
Cum să
reuşeşti în viaţă.”
Scenetele minunate din „Revolta
animalelor” pot fi folosite cu brio la cunoaşterea mediului.
Interacţiunea, plină de zicale şi
de morală, dintre animalele din preajma omului şi om, aduce în prim plan scopul
pentru care acestea sunt crescute, foloasele omului chiar dacă ele se războiesc
în precepte.
Autoarea Nicoleta Cristea Ifrim
trage cortina scenetelor sale abia după
ce lasă în sufletul fiecărui copil, o arzătoare morală:
„Toată viaţa, cât trăieşti,
Preţuieşte de-ntâlneşti
Oameni buni şi devotaţi
Ce-ţi pot fi apropiaţi
Mai mult chiar decât nişte fraţi!”
Cu adevărat autoarea îşi pleacă fruntea,
îşi drămuieşte sufletul în a limpezi, în a lumina, în a forma conştiinţe,
viitori oameni de spirit şi gândire creatoare, de personalităţi care în curând
vor dărui doamnei Nicoleta Cristea Ifrim câte o floare, floarea recunoştinţei
propriilor elevi.
MARIN MOSCU
Membru U.S.R, Filiala Sud-Est
POSTFAŢĂ
O LUCRARE
EDUCATIV-PRAGMATICĂ
Scenetele
doamnei profesor Nicoleta Cristea Ifrim, dincolo de calităţile artistice
evidente, au un atu imbatabil: versurile, inclusiv partea epică, ce sunt uşor
de reţinut de către copii.
Minipiese de teatru, uşor de
transfigurat scenic, în care micii actori, dincolo de partea distractivă a
laturii comice a textului, îşi pot exersa lejer memoria, dicţia, gestica.
Astfel, legătura dintre autor, text şi interpreţi devine un tot, o unitate
cultural/educativă modernă.
Autoarea e un spirit constructiv,
laborios, cu rezultate notabile în poezie, teatru, proză, lucrări
metodico-ştiinţifice şi iată, ca o
dovadă a complexităţii sale creative, o fină cunoscătoare a dozajului miraculos
al naturii, în acest sens având deja publicate două volume referitoare la
plante şi terapii naturiste, cărţi valabile pentru orice vârstă. Scenetele de
faţă sunt adaptabile pe orice scenă, chiar şi pe cea a unui teatru
profesionist.
În şcoli, aceste autentice piese de
teatru reprezintă în mod cert, un "meniu" special în instruirea
elevilor. Textele de faţă nu se pretează la decoruri sofisticate sau la vreo
recuzită greoaie. O dovedesc chiar elevii ilustraţi în imagini, protagonişti în
rolurile personajelor pe care le interpretează,
costumaţi în propriile creaţii realizate chiar de ei, împreună cu
învăţătoarea lor, la clasă, în cadrul
activităţilor de abilităţi practice.
Pariem deci, fără ezitare pe succesul unui asemenea
demers artistic simplu şi eficient.
Stelian Grigore
Liga
Scriitorilor Români
CARNAVAL- PERSONAJE DIN POVEȘTI
PRIMII PAȘI SPRE CARTE Nr.8, ianuarie 2016
PRIMII PAȘI SPRE CARTE Nr.8, ianuarie 2016
PRIMII PAȘI SPRE CARTE Nr.8
"DATINI ȘI TRADIȚII DE CRĂCIUN"- fotografii și filmulețe video- Elev- Ifrim Valeriu
https://www.youtube.com/watch?v=ALjcqhx5jI4&feature=youtu.be
https://www.youtube.com/watch?v=TQmmVNNbrZg&feature=youtu.be
https://www.youtube.com/watch?v=7QMb3IdQAgo&feature=youtu.be
https://www.youtube.com/watch?v=t5KvsK7QNIQ&feature=youtu.be
https://www.youtube.com/watch?v=iW-xZnp2hJA&feature=youtu.be
https://www.youtube.com/watch?v=vXmmpXq93Z8&feature=youtu.be
https://www.youtube.com/watch?v=xIQZDnlIa_M&feature=youtu.be
http://www.scoala.seitin.ro/concurs/embed.php?emb=816
Abonați-vă la:
Postări (Atom)